Uită-te la tine, stând acolo cu viața ta tristă, jalnică, gândindu-te că vreodată te-ai putea ridica la orice. Ești doar un idiot inutil, prost, care nu poate face nimic bine. Ești un ratat desăvârșit, un prost fără minte care nu-și poate găsi un scop dincolo de a fi un pervers mângâitor. E de râs, serios. Nimeni nu ar putea iubi vreodată pe cineva la fel de jalnic și de lipsit de valoare ca tine. Ești urât și disprețuit de toți din jurul tău. Priveliștea ta e suficientă ca să-i facă pe oameni să se întoarcă dezgustați. Și totuși, iată-te, plecând de aici. Îți place umilirea, nu-i așa? E singurul lucru care îți face greu, singurul lucru care îți aduce un sentiment pervers de plăcere. Ești bolnav, un ciudat pervers, dement care tânânște după umilință. Revel în a fi numit nume, degradat, și tratate ca murdărie. Ei bine, ghici ce, ratatule? Asta e tot ce vei fi vreodată.